Arghezi într-o pictură dedicată lui Eminescu
Am vizitat împreună cu poetul Claus Ankersen din Danemarca locul, adică „Muzeul Național al Literaturii Române”, care, cu toate că ființează de numai câteva luni, este spiritualizat, ca și când în el nu se vede, se simte doar arhitectura de sfârșit de secol XIX, ci și, în afară de cărțile și revistele adunate zeci și zeci de ani, și sufletul scriitorilor care au marcat literatura noastră în ultimul secol. Suflet prezent atât de puternic, încât îl simți pulsând cu inima lui, puternic. Așa s-a întâmplat când am văzut cum aburul poate să producă o imagine cu Ion Caramitru, evanescent, recitând cu talentul său, cu timbrul său, cu mimica și gestica, versurile marelui poet de la Ipotești, simțindu-te în scurt timp înger și demon, iar atunci când treceai degrabă mâna și tăiai aburul care-l reproducea pe actor, dispărea și Ion Caramitru, numai vocea lui se mai auzea, sau mai degrabă vocea lui Eminescu, de peste veac.
Minunați de astfel de benefice iluzii sau de o realitate aidoma unei iluzii, am poposit și în sala dedicată lui Tudor Arghezi
– care pentru noi, cei doi poeți, este mai mult decât un mare poet, ci este și omul cu cireșele, cel care a dat cu adevărat gust cireșelor în ”Mărțișorul” lui minunat, pe care a avut înțelepciunea și puterea să-l țină, să-l facă să dăinuie și când timpurile erau potrivnice și se ducea, după marele război, un război împotriva lui și a scrisului său, da, se poate să te bați și cu versurile, cu omul, cu cireșele , cu tot –
Așa că așa am intrat în a lui sală și s-a întâmplat minunea cea mare. Claus a văzut deodată cum într-un tablou al lui Gheorghe Petrașcu dedicat lui Eminescu, frumos colorat cu un pătimaș roșu, se reflectă portretul alb-negru al lui Tudor Arghezi, ca și când poezia lui Eminescu ar vorbi peste zeci și zeci de ani cu imaginea lui Tudor Arghezi. Mare minune. Această fotografie surprinsă de mine o vedeți în deschiderea materialului nostru.
Așa am pășit în acest templu al culturii, amenajat atât de frumos și inteligent și elegant. O plăcere pentru ochi și pentru suflet. Iar atunci când se întâmplă și minuni… Așa că am vizitat acest muzeu cu Claus, un muzeu dedicat nu numai al spiritului, ci și sufletului, unde poți asculta piese ale unor faimoși dramaturgi, poți vedea fotografii puțin cunoscute ale unor scriitori care au făcut literatura română ieri și azi, unii dispăruți timpuriu, alții care au învins timpul și vremurile.
Am fost invitați de dl. director Ioan Cristescu, cu ocazia „Festivalului Internațional de Poezie București”, ediția a VIII-a, chiar în ultima clipă, căci întreg proiectul care aveam să-l prezentăm a doua zi în cadrul festivalului a izvorât după o altă invitație, acum doi ani, făcută tot de către dl. Ioan Cristescu, în iunie 2015. Atunci ne-am dus pentru prima oară la ”Mărțișor”, ca să citim poezie în fața casei marelui poet pentru arhiva vizuală a ”Muzeului Național al Literaturii Române”, întâmpinați de cireșe proapăt culese din marea livadă. Și atunci a și început marea noastră aventură poetică dedicată maestrului.
Pe 17 mai 2017 am venit cu cireșele noastre, care sunt abia un omagiu adus cireșelor iubite ale lui Tudor Arghezi, cel care le-a îngrijit cu o mare dăruire zeci de ani, cele care l-au și salvat odinioară!, și care și acum mai dăinuie – prin grija „Muzeului Național al Literaturii Române” –, ca să participăm la un recital și o prezentare a volumului nostru de poezie dedicat atât lui Tudor Arghezi, cât și ”Mărțișorului”, care va apărea la toamnă la Editura frACTalia, condusă de către Iulia Militaru și Anca Bucur.
Înainte însă de prezentarea lucrului la volumul de poezie Arghezi Revisited. In Defence of the Cherries / Arghezi Revisited. În apărarea cireșelor, ne-a luat un interviu Mihaela Helmis, realizatoare la „Radio România Actualități”, difuzat în data de 16 iunie 2017, la emisiunea „Multi-Kulti”, chiar atunci când cireșele sunt în pârg. Ca și volumul nostru de poezie.
Așa că aici este și interviul de curând difuzat, în variantă integrală.
Ce frumoasa zicere: Sa te bati cu ciresele lui Arghezi cu tot!… Chiar: Cine s-ar incumeta s-o faca … facandu-se de rasul curcilor!… Felicitari! Din ce in ce mai plina de continut activitatea Sectiei noastre.